Liszt a fost primit într-un mediu luxos, demn de rangul lui spiritual. Ca oaspete al demnitarului cult, prinţul Mihalache Ghica, Liszt a beneficiat de întregul palat. Sejurul a durat aproape trei săptămâni şi în acest timp salonul lui a fost plin de oaspeţi.
Alături de boierii din capitală au savurat compania lui şi străinii din Bucureşti, nemţi, maghiari şi francezi.
Regele pianului a fost sărbătorit din plin. Într-o lucrare de istorie George Fotino remarcă prima apariţie în public al lui Liszt. Dinaintea concertului din Teatrul Momolo el a fost invitat într-un cerc restrâns, în salonul prinţesei Cleopatra Trubetzkoi, unde la vremea respectivă se întrunea intelectualitatea Bucureştiului. Este aproape cert că Liszt s-a întâlnit cu pictorul apreciat al capitalei, Carol Popp de Szathmáry, cu care se cunoşteau încă din anii 30.
La vernisajul din 1927 de la Muzeul Toma Stelian, dedesubtul celebrului portret al pianistului a fost prins un manuscris de partitură cu dedicaţia „ Amico Liszt” .
Istorici ai muzicii fac referiri la întâlniri cu C.A. Rosetti, cu poetul Văcărescu. I-au fost prezentaţi Wiest şi Wachmann, muzicieni de seamă ai curţii domneşti. Dar fără îndoială i-a cunoscut şi pe „lăutarii Bucureştiului” cum personal nota: „ La Bucureşti şi Iasi au fost aduşi câteva tarafuri de ţigani în faţa noastră..”
Cezar Bolliac scria în Curierul Românesc despre primul concert al lui Liszt.
„ Din frumoasa societate a capitalei, 300 de persoane l-au primit cu aplauze, la care trăsăturile feţei s-au înviorat în cercul de admiratori… Artistul şi klavierul au fost unul şi acelaş… Liszt are o manieră aparte de a cânta…numai al Lui …Vrei să aflii cine-i Liszt? – trebuie să-l asculţi. Se joacă cu inima ta, o strânge, o înalţă şi o înduioşează după placul lui… Dacă nu ştii ce-nseamnă dragostea, ce este divinul şi iadul, ascultă-l pe Liszt.”
Liszt a mai dat două concerte la Teatrul Momolo. La al doilea concert i-a fost înmânat lui şi publicului din sală o poezie compusă anume pentru această ocazie de Iancu Văcărescu. Despre al treilea concert aflăm un amănunt important din relatarea corespondentului anonim al Gazetei de Transilvania din Braşov. „Ultimul concert îl va da Dl. Liszt în beneficiul săracilor”. Proprietarul ziarului, George Baritiu face o remarcă amară: „ Nu spui Domnule, cum l-ati primit, că i-aţi ridicat arcuri de triumf, l-aţi întâmpinat, l-aţi tratat, l-aţi acoperit cu laurul patriotului, cum nu este demn de un muzician, chiar dacă a căzut direct din Olimp.”
Mai multe detalii se ştiu despre serata din 31 decembrie, la care Liszt a fost invitat de domnitorul Gheorghe Bibescu şi soţia lui, La acest eveniment pianistul a sosit cu caleaşcă domnească la palat. Cronicarul ziarului curţii scria cu entuziasm: „ Majestăţile Lor, Cel mai înalt Domn şi Domniţa au dat una dintre cele mai strălucitoare serate, la care a fost invitat şi primul pianist al lumii, domnul Liszt.”
Mulţumind pentru gestul de onoare, „Liszt a delectat musafirii cu improvizaţii pe două teme de melodii româneşti…Serata s-a încheiat noaptea la ora 11, cu amprenta unei valoroase amintiri în inima publicului, şi admiraţie pentru talentul rar al domnului Liszt.” (Vestitorul Românesc, 1846)
Până la plecare, în pauza concertelor din Bucureşti, Liszt lucra la ciclul de rapsodii. Muzicologului Francisc László a menţionat într-un studiu un lucru inedit: cum că piesele adăugate Rapsodiilor maghiare, au fost chiar ultimele lucrări compuse de acest gen. Şi că nu este exclus, ca Bucureştiul să fi fost leagănul rapsodiilor 20 şi 21.
Sursa :
http://www.bucurestiivechisinoi.ro/2016/09/bucurestiul-privit-de-franz-liszt/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu