Casa Doina

 Unul dintre întemeietorii stilului arhitectural românesc de la sfârşitul sec. XIX şi începutul sec. XX, Ion Mincu, ne-a lăsat o valoroasă operă: Bufetul de la Şosea, actuala Casă Doina. Lucrarea este una din cele mai fericite inspiraţii ale maestrului, evocând, prin silueta, înfăţişarea şi amănuntele ei, patriarhala casă boierească, înveselită de farmecul casei ţărăneşti. Bufetul de la Şosea a fost proiectat ca pavilion pentru expoziţia de la Paris din 1890, dar a rămas nerealizat din lipsă de fonduri. Din acest motiv lucrarea s-a construit la Bucureşti în 1892, rămânînd în patrimoniul monumentelor de arhitectură. La partea superioară, monumentul are aplicată o friză ornamentală din ceramică viu colorată în care predomină nuanţe de verde-azuriu. În brâul ceramic sunt prezente casete distincte, în interiorul cărora stau înscrise denumiri de podgorii româneşti tradiţionale.

 Această bijuterie arhitectonică, în cursul anului 2000, a trecut printr-un amplu proces de restaurare. Sub directa îndrumare a celor mai de seamă specialişti din domeniul monumentelor de arhitectură, s-a urmărit să se redea întregului edificiu măreţia şi splendoarea originală, pe care însă şi-au pus amprenta 110 ani de istorie, nu de puţine ori zbuciumată.

A fost construită în 1892 şi din iniţiativa lui Petre P. Carp, atunci ministru al lucrărilor publice, a fost dată în folosinţă ca restaurant. În anii ce au urmat, clădirea a fost extinsă adăugându-i-se elemente în spiritul concepţiei originale. Din anul 2003 construcţia găzduieşte un luxos restaurant, Restaurantul Doina. Construcţia este clasată ca monument de arhitectură.

 Sursa de inspiraţie a arhitectului în realizarea construcţiei sunt casele româneşti cu pridvor şi scară interioară, scara fiind protejată de o poală lăsată a acoperişului.

 Având o volumetrie energică şi puternic articulată, casa este formată din două volume diferite, asemenea caselor din zona de deal a României, primul format din subsol, parter şi etaj, iar al doilea format doar din parter. Elementul dominant al casei este foişorul format din arce în acoladă frântă, sprijinite pe coloane din lemn cioplit. Timpanul arcelor este modelat cu elemente de ceramică multicoloră, o decoraţie florală în relief, specifică epocii brâncoveneşti. Deasupra antablamentului, format din faianţă colorată, o friză cu însemne de podgorii şi o cornişă decorată cu arce şi frunze, toate acestea inspirate din arhitectura clasică şi brâncovenească, a fost amplasată o streaşină proeminentă.

Linia originală a construcţiei care imprimă casei vigoare şi vervă este rezultată din jocul de volume şi de acoperişuri, brâie, butoni smălţuiţi, reuşind prin acestea să reediteze arhitectura populară românească.La construirea sau folosit materiale precum :căramida, diverse tencuieli, decoraţii din ceramică smalţuită multicoloră, lemn, ţiglă smălţuită, iar ca tehnici de zidărie s-au folosit planşee şi şarpante din lemn, zidărie portantă, stâlpi din lemn.

Sursa : http://monumenteistoricedinromania.blogspot.ro/2010/02/casa-doina.html