Case cu femei frumoase

A fost o vreme când Calea Victoriei (Podul Mogoşoaii) era o arteră aristocratică, plină de case boiereşti unde în fiecare zi se întâmpla ceva deosebit: primiri, concerte, baluri, adunări de binefacere ş.a. Una din case, adăpostind azi o instituţie de asistenţă socială, a cunoscut, la mijlocul sec. XIX, o strălucire deosebită.

A aparţinut Cleopatrei Trubeţkoi, fiica lui Costache Ghica, fratele domnitorilor Grigore al IV-lea Ghica şi Alexandru Dimitrie Ghica. A fost măritată o vreme cu principele rus Serghei Trubeţkoi. S-a mutat în Rusia, a stat câţiva ani la Paris, unde îşi avea salon de primire, ca atâtea alte românce expatriate vremelnic, apoi s-a întors în casa de pe Podul Mogoşoaii.

Despre frumuseţea ei s-a dus repede vestea: ten minunat, zulufi negri ca tăciunele, talie zveltă. Toaletele mereu reînnoite de la Paris, pălăriile asortate, cu nelipsitele pene albe şi bijuteriile fără număr au făcut din ea repede un reper al eleganţei bucureştene. Şi-a deschid  un salon frecventat cu asiduitate de tinerii care vor constitui generaţia paşoptistă. Eliade Rădulescu, Cesar Bolliac, Grigore Alexandrescu îşi citesc aici, în premieră, creaţiile literare. Vin, adesea, şi moldovenii Mihail Kogălniceanu şi Vasile Alecsandri. C. Bolliac, cu stângăcie înduioşătoare, încearcă s-o omagieze:

„Iubită d-o capitală şi-n cercuri adorată

Prin spirit, prin ştiinţă în toate şti domni!”

În casa ei se făcea şi multă muzică şi faima nobilei îndeletniciri a trecut repede hotarele ţării de vreme ce însuşi Franz Liszt, în 1847, se opreşte şi concertează aici. Prinţul Anatol Demidov nu exagera când scria: „nu cunosc nici un oraş în Europa unde să se poată aduna o societate mai cu desăvârşire plăcută…, bunele maniere, tonul graţios, talentele femeilor, puritatea  cu care se vorbesc limbile Europei Centrale – toate se unesc spre a vă convinge că e o societate întru totul asemănătoare tuturor celor europene”.

Prinţesa a murit în 1878 şi casa a fost cumpărată de negustorul bulgar Nenciu. Fiica acestuia, Nyka, a petrecut şi ea o vreme la Paris, dar n-a adus de acolo moda salonului literar şi muzical ci doar felul nebunesc de a schimba bărbaţii şi toaletele. Avocatul Petre Grădişteanu, omul politic Alexandru Djuvara, vice guvernatorul Băncii Naţionale Th. Capitanovici au fost, pe rând, soţii mult încercaţi ai celei păstrate în memoria bucureştenilor ca cea mai elegantă femeie a oraşului. Se spune că asorta brâul muscalului care îi conducea trăsura şi căptuşeala trăsurii la rochia purtată în plimbarea zilnică de la Şosea.

Tot un observator străin o caracteriza pe frumoasa Nyka, cea aflată în răspăr cu societatea, atât pentru toaletele fără număr cât şi pentru moralitatea discutabilă fiindcă, pe lângă soţii oficiali, luxul fabulos i-a fost întreţinut şi de admiratori, nu puţini: „una din cele mai atrăgătoare femei din Bucureşti, cu talia înaltă, bine proporţionată, mai mult foarte drăguţă decât cu adevărat frumoasă, are un surâs încântător, o voce delicioasă şi mers împărătesc”.

Singura amintire despre casa ei, poate o rămăşiţă a originii bulgăreşti, păstrată peste timp, este excelentul iaurt preparat acolo, „care şedea în picioare la masă”. Reţeta lui rămâne o încercare la îndemâna oricui: se ia o cantitate de lapte (nepasteurizat!) şi se fierbe până îşi reduce volumul la o treime. Se răceşte şi i se adaugă maia. Nu se păstrează la frigider ci doar într-un loc răcoros.

Dacă cineva şi-ar pune în minte să cerceteze casele încă nedemolate de la Calea Victoriei, ar afla, neîndoios, poveşti de viaţă fără număr, bucurii şi tristeţi a căror istorisire ar colora odată în plus imaginea de altă dată a Bucureştiului.

Cleopatra Trubeţkoi

A fost ultima mare boieroaică care a trăit pe meleaguri prahovene, în conacul de la Băicoi. A avut o scurtă căsătorie cu prinţul Serghei Trubeţkoi, nepotul ţarului Nicolae I. O româncă neaoşă, fiica marelui ban Costache D. Ghica şi a Ruxandrei Cantacuzino.

s-a implicat în viaţa socială şi mondenă a epocii, depăşind cu seninătate şi aplomb multe din prejudecăţile vremii şi ale clasei din care făcea parte, cu privire la locul şi rolul femeii în societate“, consemnează regretatul istoric prahovean Paul D. Popescu, care i-a dedicat boieroaicei cu nume de regină un amplu studiu.

A introdus în vestimentaţia şi în viaţa ei cotidiană elemente moderne, occidentale pe care mulţi (şi nu numai femei) au căutat să le imite. S-a implicat indirect şi în viaţa politică a ţării, a avut relaţii cu scriitori şi artişti, pe unii dintre ei ajutându-i direct, jucând un rol important în promovarea culturii naţionale. Pretenţioasă şi greu de impresionat de către bărbaţi Frumoasa Cleopatra era inteligentă, cultivată, spirituală, imposibil de intimidat.

În felul ei, şi-a iubit foarte mult ţara, dar a iubit şi mai mult viaţa, pe care a dorit să o trăiască din plin. Încă de când a debutat în societate, prin 1817-1818, a avut un mare succes, desfăşurând o vie viaţă mondenă, în saloanele vremii din Bucureşti sau, vara, la petrecerile pe care le organiza pentru ea banul, la Băicoi, sau ca invitaţi la conacele din apropiere.

A fost de la început curtată şi disputată, dar ea era foarte pretenţioasă şi nu a voit să se angajeze faţă de nici un bărbat. Dintre „prietenii“ cu care se vedea mai des, atât la Bucureşti cât şi la Băicoi, era, mai ales, Alexandru Ghica, unchiul ei, cu numai şase ani mai în vârstă decât ea. Înrudirea lor îi punea la adăpost de „gura lumii“, iar banul era încântat de vizitele dese pe care fratele său vitreg i le făcea.

În 1822, rămasă orfană şi de tată, şi-a găsit un tutore în persoana unchiului ei Grigore Ghica, ridicat pe tron peste câteva luni, ceea ce i-a sporit şi nepoatei prestigiul. Cleopatra avea deja 20 de ani, vârstă la care, pe vremea aceea, o tânără necăsătorită era considerată „fată bătrână“. Dar ea continua să refuze partidele.

După un an în care străluceşte la petreceri şi la balurile de la curte alături de fratele domnitorului, tânărul ei unchi Alexandru, acum comandant al forţelor armate ale Principatului, Cleopatra a dispărut brusc şi pentru mai multe luni din lumea aristocratică, retrasă la palatul din Băicoi.

Înainte ca ea să se întoarcă la viaţa mondenă, mai frumoasă şi mai elegantă, la sfârşitul iernii anului 1824, în cercurile Ghiculeştilor a apărut o fetiţă, Zinca, dată spre creştere şi înfiere unei boieroaice sărăcite, Elena Urziceanu.

Din ascendenţa copilului s-a făcut un adevărat mister care a favorizat nenumărate bârfe. Cleopatra a devenit naşa fetiţei, dar a ţinut-o departe de Bucureşti şi de Băicoi, vizitând-o foarte rar şi discret. La nivelul unor cercuri foarte intime, se vorbea despre faptul că Zinca era fiica Cleopatrei şi a lui Alexandru Ghica, motiv pentru care Biserica nu dat „dezlegare“ căsătoriei. Chiar dacă nu strict incestuoasă – tatăl Cleopatrei şi Alexandru erau fraţi vitregi, relaţia era socotită astfel de biserica ortodoxă, puţin tolerantă în astfel de probleme.

Prinţul Serghei Trubeţkoi i-a cerut mâna în câteva zile În mai 1828, armatele ruseşti au ocupat Principatele, într-un nou război ruso-turc. Cleopatra îşi petrecea acum cea mai mare parte a timpului în Capitală, unde întâlnirile mondene se ţineau lanţ. O demoazelă de 26 de ani, s-a întâlnit deodată faţă în faţă cu prinţul Serghei Trubeţkoi. Era membrul unei vechi familii aristocratice, înrudită cu cea imperială, foarte bogată, stăpânind zeci de mii de desatine de pământ şi de „suflete“. Serghei Trubeţkoi, mai mare cu 10 ani decât Cleopatra, colonel în armata rusă, pe cale de a deveni general, era chipeş şi elegant, plin de bani şi culant.

În câteva zile s-au logodit, iar prinţul i-a cerut mâna tutorelui ei, Grigore Ghica. A urmat o căsătorie magnifică şi luna de miere petrecută în splendoarea Băicoiului. Căsnicia a fost scurtă, de numai câteva luni şi trăită pe apucate, deşi cu intensitate, din cauza operaţiunilor militare. La asediul Brăilei, prinţul Trubeţkoi a căzut vitejeşte, iar Cleopatra a rămas văduvă, după mai puţin de jumătate de an de când îl cunoscuse. Cleopatra a fost îndurerată, iar doliul, atât de scurt cât au permis uzanţele, a fost sincer.

Descendenţii familiei Ghica au susţinut că din această căsătorie a rezultat totuşi o fată, Agafokleya, căsătorită cu Pavel Nicoleavitch Klushin, şi moartă în 1905, fără a lăsa urmaşi.

După căsătorie, Cleopatra a rămas cu o adevărată avere din cadourile primite de la Serghei şi avea să poarte cu mândrie, până la sfârşitul vieţii, titlul de prinţesă. Gelozia pe contesa Van Suchteln şi seducţia asupra lui Lamartine Capricioasă, în 1834 se expatriază, dar nu din teama invocată că ar putea fi persecuată ca văduvă a unui colonel rus, ci pentru că Alexandru Ghica, abia urcat pe tron, s-a îndrăgostit nebuneşte de o tânără rusoaică, contesa Van Suchteln, dragoste care s-a transformat într-o legatură notorie.

Prinţesa, trecută pe planul al doilea, oferindu-i-se doar o prietenie banală, a hotărât să se expatrieze. Cleopatra nu mai era steaua cea mai strălucitoare a curţii de la Bucuresti.

O vreme a stat la Sankt Petersburg, la rudele fostului soţ, unde a fascinat cu frumuseţea, simţul muzical şi al dansului, cu franceza ei ireproşabilă. A urmat Europa, un drum lung, făcut în bună parte cu trenul, fiind, probabil, prima româncă ce a utilizat un asemenea mijloc de transport , a poposit la Varşovia, la Viena şi în câteva oraşe germane. În Franţa a stat aproape un an şi jumătate, mai ales la Paris.

A frecventat saloanele unde se producea Alphonse de Lamartine, poet deja celebru. Cleopatra s-a lăsat sedusă de poezia romantică şi de farmecul acestuia. Nu se cunosc foarte multe despre această perioadă, dar este cert că Lamartine i-a oferit Cleopatrei, cu o dedicaţie măgulitoare, un exemplar din “Meditations poetiques“ şi i-a făcut cunoştinţă cu alţi poeţi, scriitori şi artisti. Brusc, i se face dor de casă şi se întoarce, nu fără un lung ocol prin alte ţări.

Sursa - Fragmente din studiul dedicat de Paul D. Popescu Cleopatrei Trubeţkoi L-a găzduit pe Liszt şi Carol I Seratele muzical-literare date la Băicoi au avut un deosebit răsunet în epocă, reunind întreaga lume artistică şi societatea cultivată a vremii.

În 1846-1847 a fost găzduit în casa Cleopatrei de pe Calea Victoriei, compozitorul Franz Liszt. În salonul Cleopatrei Trubeţkoi au mai concertat tânărul compozitor român Dumitru C. Florescu şi vestitul pianist Leopold Mayer, care a dat câteva concerte în Bucureşti în 1843. La conacul prinţesei din Băicoi a luat dejunul şi domnitorul Carol I în prima sa vizită la Sinaia.

Deşi încă tânără, nu s-a mai recăsătorit. Unele surse spun, însă, că a avut o relaţie cu administratorul moşiei Băicoi, Costache Călinescu, despre care alţii susţin că acesta ar fi fost chiar al doilea soţ al prinţesei, lucru susţinut în parte şi de înmormântarea acestuia chiar în curtea capelei construită de prinţesă.

Din moşia de la Băicoi a Cleopatrei, acum centru al oraşului, au rămas două pavilioane ale fostului conac boieresc, o capelă în ruină, unde a fost înmormânată prinţesa, şi o biserică, pictată de Nicolae Grigorescu.

Sursa :
https://www.ziarulmetropolis.ro/case-cu-femei-frumoase/...

https://adevarul.ro/locale/ploiesti/cleopatra-trubetkoi-frumoasa-boieroaica-s-a-indragostit-nepotul-tarului-nicolae-i-1_51398a3100f5182b85e16169/index.html...