Old Bucharest: Bucuresti-Viata cotidiana- Orasul- strazile- oamenii- obiceiurile

Erau bucurestenii de acum un veac, strabunicii nostri, altfel decat noi? Aratau altfel strazile orasului? Cu siguranta, da, dar nici mai bine, nici mai rau decat azi – doar altfel, fiindca vorbim de epoci diferite. Vom incerca sa reconstituim ceva din atmosfera Bucurestilor de atunci.

In 1909, capitala avea de 7 ori mai putini locuitori decat acum, doar 300.000, adica mai putin decat populatia de azi a orasului Constanta. Orasul se intindea doar pe un sfert din suprafata de azi. Capitala noastra era atat de mica acum 100 de ani, incat strazile care si atunci si acum poarta numele de “sosele”, formau “centura” Bucurestilor : Sos Stefan cel Mare, Sos Mihai Bravu, Sos Vacaresti, Sos Viilor, Sos Panduri, Sos Basarabilor (azi, Sos N.Titulescu), Sos Bonaparte (azi, Sos Iancu de Hunedoara). Dincolo de aceste “sosele” nu mai erai in Bucuresti, ci in comunele limitrofe. Cateva din punctele de intrare-iesire in oras, puncte de control ale autoritatilor, numite pe atunci “bariere” erau : Bariera Vergului (azi Piata Muncii / Hurmuzachi, la intretaierea Caii Calarasi – numita pe vremuri Calea Vergului – cu Sos Mihai Bravu), Bariera Vitan (la intersectia Caii Vitan cu Sos Mihai Bravu), Bariera Serban Voda (la intalnirea Soselei Viilor cu Calea Serban Voda – in fata Cimitirului Bellu), Bariera Mosilor (azi, Magazinul Bucur Obor) etc. Ca si azi, acum un veac strazile care poarta numele de “cale” erau arterele de intrare-iesire in oras (Calea Victoriei, Calea Mosilor, Calea Grivitei etc.), iar la intersectia unei “cai” cu o “sosea” era o “bariera” de acces in Bucuresti. Cartiere care azi sunt foarte populate ca : Giulesti, Tei, Berceni erau niste mici comune dincolo de marginea orasului.
O harta maghiara din acei ani ne arata “centura” orasului (puncte rosii) si “barierele” de acces (x) :

Acum 100 de ani, blocurile din Bucuresti se puteau numara pe degete, cele mai inalte aveau doar 3 etaje si erau toate situate in centrul orasului. Bucurestenii locuiau in case, majoritatea fara etaj, dar cu curte si gradina, atat in centru cat si la marginea orasului. Cele mai inalte cladiri erau turlele bisericilor, orasul era plin de verdeata – gradini, vii si parcuri, strazile erau strajuita de copaci falnici.

Iata o panorama de acum un secol spre Biserica Sf Spiridon Nou, situata intre Calea Serban Voda si Bd D.Cantemir :

La inceputul veacului aglomeratia nu aparuse inca pe strazile capitalei, ele fiind strabatute doar de tramvaie care asigurau transportul public, legand diferite puncte din oras si mergand pana la “bariere”, unde intorceau, si de trasuri (automobilele erau inca foarte rare).

O fotografie de la 1909 a vechii cladiri a Universitatii si a Bulevardului Academiei (azi, capatul estic al Bd Elisabeta) spre intersectia cu Calea Victoriei ; copacii batrani ascund vederii statuile de vizavi de Universitate :

Trasurile – birjele – erau cele care faceau munca taxiurilor de azi si erau conduse de “muscali”, birjari de origine rusa, imbracati – iarna sau vara – in pelerine lungi inchise la gat ca tunicile si purtand pe cap sepci rusesti. Principala statie de trasuri era pe Calea Victoriei, in fosta Piata a Teatrului National, unde azi este partea frontala a Hotelului Novotel (primele taxiuri-automobile vor aparea abia in 1911 , vopsite obligatoriu intr-o combinatie verde cu rosu si se vor alinia langa trasurile din acceasi Piata) :

Cu “trasurile deschise” (decapotate !) se plimbau doamnele si domnisoarele prin centru sau la Sosea, ca sa-si etaleze toaletele. Putini stiu ca la Capsa, doamnele si domnisoarele nu aveau acces, nici chiar insotite. Interdictia nu era scrisa nicaieri, dar era cunoscuta si respectata, ca o conventie tacita. Casa Capsa, cel mai select local al Bucurestilor de acum un veac, era un adevarat club al barbatilor, unde se facea politica zilei, unde se discuta literatura, arta, gazetaria, unde “se punea tara la cale”.

Totusi vara, frumoasele orasului obisnuiau sa opreasca trasurile in fata la Capsa si fara sa coboare, comandau inghetata pe care o serveau pe loc, in trasura, lasandu-se admirate de domnii din cafenea :

Alaturi de tramvaie, trasuri si de cele 200 de automobile care strabateau la 1909 strazile Bucurestilor, aparusera de cativa ani si bicicletele (”velocipedele”). Cea mai vestita ciclista a capitalei a fost Maria Mihaescu, legendara “Mita Biciclista”, tanara, frumoasa, cocheta si mignona curtezana de la inceput de veac, care pornea pe bicicleta de acasa – casa exista si azi langa Biserica Amzei – si pedaland tacticos pe drumul Calea Victoriei-Piata Victoriei-Al doilea Rond de la Sosea si inapoi, facea cuceriri sentimentale in randul protipendadei bucurestene.

In zilele toride de vara, setea trecatorilor era potolita de vanzatorii de “braga” si “salep”, ambele – bauturi de origine turceasca.De la aceiasi bragagii si salepgii puteai cumpara si zaharicale, tot turcesti : susan si rahat.

Bragagiu turc oferind braga si susan in fata Casei de Depuneri (Palatul CEC) :

Acum o suta de ani, strabunicile noastre isi coseau rochiile si bluzele cu masina Singer (azi, firma Singer produce imprimante) :

Sa se marite cu un ofiter era visul multor domnisoare : insemna un viitor asigurat, fara griji.

“Tablou” de casatorie de acum un veac, facut la “Studioul” fotografic :

De sute de ani, acelasi spectacol : cu vitele la vanzare, prin centrul orasului :

Caldura mare ! “Salubritatea” va stropi strazile orasului :

Poate n-o sa va vina sa credeti, dar acum 100 de ani pantofii si ghetele erau un lux pe care nu si-l permitea orice bucurestean ; se purtau niste “papuci de strada” confectionati de “cavafii” sau “carpacii” din cartiere, iar pe timpul friguros – un soi de cizme ieftine.
De aici a ramas vorba ” cu staif “, adica ceva de soi, ceva rafinat, ceva care nu are toata lumea.
Nici ciorapii nu erau ieftini : cumparau ciorapi “de magazin” doar cei “cu stare” , dar cei mai multi oraseni si-i impleteau singuri in casa, sau purtau “obiele” – simple bandaje infasurate pe laba piciorului. Pana in anii ‘70, mamele si bunicile noastre, inainte de a cumpara alti ciorapi, noi, ii carpeau de zece ori pe cei gauriti folosind “ciuperca pentru reparat ciorapi” , iar pentru cei din nylon apelau la “Atelierul de remaiat”.

Acum un veac, vara se putea umbla chiar si descult, iar “Serviciul de Salubritate” asigura curatenia orasului tot cu matura :

Cine avea pantofi sau ghete nu se plimba cu ei murdari prin oras : lustragiii asezati discret pe trotuare iti faceau pe loc incaltamintea sa straluceasca de curatenie. Expresia ” Vax Albina “, insemnand “fleacuri”, “nimica toata”, vine de la una din marcile de crema folosita de vechii lustragii si de la faptul ca era ieftin sa apelezi la serviciile lor.

Sfera serviciilor – lustragii pentru toate buzunarele :

Strabunicii nostri mergeau la iarba verde “cu tot tacamul” – serviciu de picnic de acum o suta de ani:

O “soarela” (o serata) – invitatie romantica la dans :

Satra de tigani la marginea Bucurestilor (azi, stranepotii lor circula in jeep-uri) :

Cersetorii, “milogii” de pe strazi erau mai rari si mai discreti – politia ii “vana” mai serios decat azi :

Acum un veac, ca si in prezent, trotuarele strazilor erau impanzite de vanzatori ambulanti.

Animatie intr-o dimineata de duminica pe fostul Pod al Rahovei care traversa Dambovita langa Palatul de Justitie :

Gradinile de vara din centru, din cartiere si de la Sosea ofereau seara bucurestenilor spectacole, sprituri reci, bere, mititei si fripturi.

Gradina Otetelesanu asteptand-si oaspetii :