Old Bucharest: Maria Tănase

Maria Tănase (n. 25 septembrie 1913, Bucureşti ― d. 22 iunie 1963, Bucureşti) a fost o interpretă română de muzică populară, uşoară, lăutărească, romanţe şi teatru de revistă. A fost supranumită Pasărea măiastră (de Nicolae Iorga) şi Regina cîntecului românesc.

Copilăria

S-a născut în mahalaua Cărămidarilor din Bucureşti (zona Palatul Copiilor – Parcul Tineretului), fiind al treilea copil al Anei Munteanu, originară din comuna Cârţa, judeţul Sibiu (Ţara Făgăraşului) şi al florarului Ion Coandă Tănase (1877-1958), din satul Mierea-Birnici, jud. Dolj (azi Mierea, com. Cruşeţ, jud. Gorj), de pe valea Amaradiei. A avut o soră şi un frate: Aurica (n. 1910) şi François (zis Franz, n. 1911).

Debuturi

În mai 1934 se angajează la Teatrul „Cărăbuş”. Pe 2 iunie debutează în revista Cărăbuş-Express (a lui N. Kiriţescu) cu pseudonimul Mary Atanasiu, ales de Constantin Tănase.[1] În acelaşi an imprimă Mansarda (romanţă de Nello Manzatti) la casa de discuri „Lifa Record”, aceasta fiind prima imprimare a artistei.În vara anului 1937 imprimă primele cântece populare la casa de discuri „Columbia”, sub supravegherea etnomuzicologilor Constantin Brăiloiu şi Harry Brauner, primele două fiind Cine iubeşte şi lasă şi M-am jurat de mii de ori, pe care le-a imprimat cu acompaniamentul tarafului Costică Vraciu din Gorj.
Data de 20 februarie 1938 reprezintă debutul radiofonic al artistei. Acompaniată de taraful Ion Matache din Argeş, a susţinut „pe viu” un program de cântece româneşti la emisiunea „Ora satului”: M-am jurat de mii de ori, Şapte săptămâni din post, Ce-i mai dulce ca alviţa, Cine iubeşte şi lasă, Geaba mă mai duc acasă, Mărie şi Mărioară, Ţigăneasca, Când o fi la moartea mea. La această emisie, taraful lui Ion Matache era format din doi violonişti, un contrabasist, un ţambalist şi un cobzar. După comentariile cronicarilor muzicali, prilejuite de debutul la radio şi ecoul puternic în rândurile auditorilor emisiunilor radiofonice, Maria Tănase continuă să fie programată aproape săptămânal de Radio România.

În 1938, Maria Tănase cântă în renumitul restaurant de lux „Luxandra”, acompaniată de orchestra violonistului Petrică Moţoi.

Activitatea artistică

Pe 17 august 1938 cântă la încheierea cursurilor de vară ale Universităţii populare de la Vălenii de Munte (Prahova), unde istoricul Nicolae Iorga o supranumeşte Pasărea măiastră. În acelaşi an se angajează la Teatrul „Alhambra” al lui Nicolae Vlădoianu. În septembrie lansează cu mare succes cântecele Mi-am pus busuioc în păr (cântec în stil popular) şi Habar n-ai tu (ambele având muzica compusă de Ion Vasilescu) în revista Constelaţia Alhambrei, pe care le imprimă apoi la „Columbia”.
Pe 16 aprilie 1939 pleacă la Expoziţia Universală de la New York (New York World’s Fair) amenajată în cartierul Flushing Meadows din sectorul Queen. Inaugurarea oficială a pavilioanelor a avut loc la 5 mai 1939. Cântă împreună cu orchestra lui Grigoraş Dinicu şi cu naistul Fănică Luca la Casa românească (unul din pavilioanele României). Aici, Maria Tănase are ocazia să-i cunoască pe George Enescu şi pe Constantin Brâncuşi. La această expoziţie au mai participat Dimitrie Gusti, arh. Octav Doicescu, arh. George Matei Cantacuzino ş.a. Maria Tănase se întoarce în ţară în luna iulie.

Spre sfârşitul anului 1940, Garda de Fier îi interzice să mai apară în public şi, din ordinul Ministerului Propagandei, au fost distruse toate discurile de patefon existente cu Maria Tănase în discoteca Radio-ului, precum şi matriţele acestora de la casa de discuri Columbia, sub pretextul că distorsionau folclorul românesc autentic. Adevăratul motiv al acestei mişcări antisemite a fost faptul că în cercul de prieteni ai Mariei Tănase se găseau şi o serie de intelectuali evrei sau democraţi, ca etnomuzicologul Harry Brauner (cel care a cules în 1929 cântecul Cine iubeşte şi lasă, frate al pictorului Victor Brauner) şi jurnalistul Stephan Roll (Gheorghe Dinu). Ultimul concert al artistei, dinaintea cenzurii, a avut loc pe 20 octombrie 1940, la Teatrul Municipal „Maior Gheorghe Pastia” din Focşani. Ziarul „Timpul”, nr. 1356 din 16 februarie 1941, anunţa cititorii reapariţia Mariei Tănase într-un program radiofonic.

În martie 1941 întreprinde un turneu artistic în Turcia. Cântă în revista Melody Revue de la Istanbul cu prilejul inaugurării Teatrului de vară „Taxîm”. Aici este desemnată cetăţean de onoare de preşedintele Turciei. La finalul acestui turneu se reîntoarce în ţară. Alături de echipele formate din cele mai selecte elemente ale teatrului şi muzicii româneşti cântă răniţilor din război.
După instaurarea comunismului, în 1952 este solicitată să profeseze la Şcoala medie de muzică nr. 1 din Bucureşti, în cadrul unei catedre de cânt popular nou creată. Le-a avut eleve pe Victoria Darvai, Ileana Constantinescu, Natalia Şerbănescu.
Lansează cu mare succes cântecele Dragi mi-s cântecele mele (aranjament revuistic de Henry Mălineanu) şi Aseară vântul bătea (cântec popular din Ardeal) la Concertul popoarelor organizat cu prilejul celui de-al IV-lea Festival Mondial al Tineretului şi Studenţilor pentru Pace şi Prietenie din vara anului 1953, desfăşurat în Bucureşti.
După o pauză discografică de 11 ani, din 1954 imprimă frecvent la Radio şi la casa de discuri Electrecord.
În 1958 imprimă la Electrecord patru cântece populare româneşti traduse şi adaptate în franceză de Nicole Sachelarie, cumnata artistei: Doïna de Dolj, La malédiction d’amour (Cine iubeşte şi lasă), Danse montagnarde (Uhăi, bade), Tiens, tiens, tiens et na (Iac-aşa). Acestea au fost editate pe un microsion Electrecord (nr. cat. EPC 138), iar apoi au fost incluse, împreună cu alte cântece ale artistei cântate în limba română, pe un disc editat în colaborare cu casa franceză „Le Chant du Monde”, disc distins în 1965 cu „Grand prix du disque” (Marele premiu al discului), decernat de Academia „Charles Cros” din Paris.

A cântat în numeroase restaurante şi localuri bucureştene (mai ales în perioada interbelică): „Neptun”, „Café Wilson”, „Parcul Aro”, „Luxandra”, „Luther”, „Continental”, „Prispa-naltă” din Piaţa Obor.

Maria Tănase a avut un repertoriu extrem de vast ce-a cuprins cântece din toate regiunile României şi din toate categoriile: doine, oraţii de nuntă, cântece de leagăn, de joc (hore, sârbe, învârtite, jieneşti), de dragoste, de petrecere, lăutăreşti, satirice, bocete. Până la începutul anilor 1940 repertoriul i-a fost format de Harry Brauner. O selecţie de 20 de cântece din repertoriul artistei a fost publicată de Editura Muzicală în 1963 în broşura Cântecele mele – Maria Tănase.

Teatru şi film

A jucat pe scena Teatrului Municipal în Cadavrul viu de Lev Nikolaevici Tolstoi (1945) şi în Horia de Mihail Davidoglu (1956). A cântat în opereta Mascota de Edmond Audran (1944) şi rolul principal din comedia muzicală Sfinxul de la Hollywood de Ralph Benatzky (1946). A cântat în filmele Se aprind făcliile (1939 – film care s-a pierdut), România (1947), Ciulinii Bărăganului (1958) şi în scurt-metrajul muzical Mic album muzical (filmat în 1958), în care apare cântând piesele Mărioară de la Gorj, În Târgul Moşilor şi Salutare, bătrâne Bucureşti.

Distincţii

În luna aprilie a anului 1954, Departamentul Artelor din Ministerul Culturii a propus decorarea sa cu Ordinul Muncii cls. a III-a. În anul 1955 a fost distinsă cu Premiul de Stat, iar în anul 1957 a primit titlul suprem de Artist emerit.

Decesul

În primăvara anului 1963, fiind într-un turneu la Hunedoara cu Taraful Gorjului, află că este bolnavă de cancer la plămâni. Întrerupe turneul, rugând-o pe Mia Braia să o înlocuiască. Pe 2 mai ajunge acasă, în Bucureşti.

Se stinge din viaţă la Spitalul Fundeni, pe 22 iunie 1963, la ora 14:10