Bucurestiul este un oras complicat si intortocheat, nu e nici frumos, nici urat, nici vechi si nici nou. Este prins undeva la mijloc si are multe fete, pe care le cunoastem pe rand, cartier cu cartier, zona cu zona.
Bucurestiul cel vechi traieste in amintirile batranilor, in pozele sepia, in sarbatorile cu vad mare la public, in povestile romantate si in posterele pentru nostalgici. Batranii sunt cei care duc cu ei povestile vechi, povestile orasului, din timpul razboiului sau din timpul comunismului. Vorbesc cu patos de vremurile cand erau ei tineri, nu batrani ce se plimba stingheri si singuri prin oras.
Bucurestiul vechi este tres chic si inspirat din Micul Paris. Sau este un Mitic, depinde pe cine intrebi si ce iti raspunde. Are case frumoase, parcuri elaborate de arhitecti si strazi pavate cu lemn, aglomerate in dreptul hanurilor. Este liber, cu strazi largi si trotuare generoase. Ii lipsesc parcarile si ambuteiajele. Are tramvaie trase de cai si cofetarii unde se gaseste dulceata de trandafiri.
Este comunist si rece. Drept si impersonal, inalt sau lat, dar fara o forma placuta ochiului. Are cozi si mituri, microfoane ascunse si militieni la coltul strazii. Darama cartiere de case pentru blocuri inexpresive si manifestari populiste. Transforma centrul vechi cu hanuri si magazine in cladiri de birouri, pline de functionari.
Insa Bucurestiul vechi nu a disparut. In cartierele mai vechi de case descoperi o perla a arhitecturii ante sau post-belice. Sau ruine uitate de vreme si lume, ce asteapta acoperite cu placaje un sfarsit, orice fel de sfarsit. Avem un Centru Vechi bun doar pentru terase si testat reflexele salvatoare, cat sa nu pici intr-o groapa acoperita cu carton. Este vechi doar raportat la termenul de paragina, istoric vorbind te lasa rece cand vezi la parter pub-ul si la etaj cade tencuiala. Turist fiind in acest oras, pierzi ce ar putea fi frumos in centru, pentru ca e greu sa observi ceva care sa iti atraga atentia dincolo de mucegai.
Avem cinematografe vechi care se inchid pentru ca nu mai merge nimeni la ele pentru ca erau invechite, prafuite si neingrijite. Nu s-au inchis doar pentru ca se duce lumea la mall, s-au inchis pentru ca cei care se ocupau de ele le-au condamnat la o soarta sumbra, din lipsa de bani sau din nepasare. Raman doar amintirile, mai vechi si ele, de la prima vizionare a unui film pe marile ecrane. Toate insirate pe un bulevard central, asezonat pe-o parte cu cladiri vechi, pe cealalta cu cladiri administrative.
Nu ne place Bucurestiul vechi, pentru ca il simtim fara istorie, fara o poveste care sa ne lege de el. Bucurestiului cel vechi ii sta bine in poze, in oras lucrurile stau altfel.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu