Pe numele său real Loloescu Matache, jupân din jumatatea a doua a secolului al XIX-lea, legendarul macelar avea să înceapă înfloritoarea afacere din Bucureşti imediat după Războiul de Independenţă. Potrivit istoricului Adrian Majuru, Matache nu a lasat in urma un mezel special, dar a ramas in istorie prin felul lui de a fi: vesel şi sociabil.
Hala Matache a fost cândva unul dintre furnicarele comerciale ale Bucureştiului, dar a ajuns acum o construcţie moartă. Singurele menţiuni din presă sunt cele referitoare la salvarea sa de sub lama buldozelor care vor să facă loc unui nou bulevard, Uranus.
Aşa s-a născut legenda
În secolul al XIX-lea, în zona Gării de Nord, aproape de marginea oraşului, aici se făceau cele mai profitabile trocuri. Atunci un măcelar a „mirosit” potenţialul de profitabilitate al zonei pentru o afacere care avea să reziste mai bine de un secol.
Îl chema Loloescu Matache şi şi-a amplasat prăvălia fix pe colţ pentru a fi sigur că va avea vad. Mai mult, ca să-şi încurajeze clientela să-i treacă pragul, obişnuia să taie carnea pe butuci, în faţa halei.
Aşa se făcea că mirosul de carne proaspătă şi graiul dulce a lui Matache atrăgeau la uşa măcelăriei oameni din toate colţurile ţării. Ciudat sau nu, nu produsele din carne pe care le prepara l-au făcut celebru, ci felul lui de-a fi. Era genul de negustor foarte sociabil care în ochii comunităţii lăsa impresia că există acolo de când lumea şi pâmântul.
Matache a murit în jur de 1900, însă renumele său a rămas viu şi astăzi, şi nu doar prin hala care îi poartă numele.
Dupa revoluţie, o companie românească producătoare de mezeluri a ales să ducă mai departe istoria acestui brand denumind delicatesele din carne pe care le prepară după numele popularului măcelar.
De-a lungul anilor, prăvălia pe care măcealarul a lăsat-o în urma a sa a suferit mai multe modificări până a ajuns hala pe care o ştiu astăzi toţi bucureştenii. Prima cosmetizare s-a făcut după 1948, pentru că înaintea avea un aspect foarte sărăcăcios, din lemn şi tablă. Asta în timp ce alţii contestă în stradă, la televior sau în Parlamentul European că acest loc este cu răsunet, trebuie conservat şi că nu este ca Piaţa Obor sau Crângaşi. Este de pe vremea când oamenii dădeau numele locului, oameni ca Matache Măcelarul care a rămas în istorie nu prin acte de vitejie ci prin dragostea de lucrul bine făcut.
Hala va fi relocată
Potrivit observatorulurban.ro, proiectul Halei Matache Măcelaru a fost realizat de Serviciul Tehnic al Comunei în 1886, iar un mai târziu s-au dat în folosinţă două module din cinci proiectate. Pe restul suprafeţei alocate halei funcţionau în 1898 tarabe cu produse agro-alimentare. Tot atunci începe procesul de reavizare a realizării celorlalte trei module. În 1899 cele trei module sunt executate după proiectul iniţial cu o singură modificare, şi-anume profilul şanţurilor.
În interbelic a urmat lipirea corpurilor joase şi cel central cu mezorelief din faţada principală. Cele cinci pavilioane din proiectul iniţial au păstrat structura metalică şi volumetria iniţială până în prezent.
Potrivit aceleaişi surse, in Bucureşti se mai păstrează din acelaşi program arhitectural şi tot pe structură metalică Hala Traian (1896, monument istoric) şi Hala din Piaţa 1 Mai (Filantropia, cca. 1920, neclasată).
Hala va fi mutată în locul unui cuptor de pâine
Memoria locului e pe cale să se se şteargă însă. Muncipalitatea a decis translatarea halei cu circa 10 metri mai în spate, în locul unui cuptor de pâine care aparţine unor turci care au cumpărat spaţiul în urmă cu 25 de ani. “A venit Oprescu pe-aici şi ne-a zis că ne mută la nr 129, dar nu ne convine locul”, ne-a explicat unul dintre asociaţii firmei.
Autor: Maria Apostol
Sursa : http://iola-povestidinbucurestiuldealtadata.blogspot.ro/2011/05/bucuresteni-de-legenda-cum-ii-vrajea.html
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu