Istoria Ateneului Român se leagă nemijlocit de activitatea Societăţii Culturale "Ateneul Român" înfiinţată în 1865 din iniţiativa unor personalităţi ale vieţii culturale şi ştiinţifice româneşti precum C. Esarhu, V.A.Urechia, Carol Rosetti, Alexandru Odobescu.
Încă de la începutul activităţii Societatea şi-a propus să construiască un edificiu propriu care va fi un adevarat templu al artelor, ştiinţei şi culturii românesti. C.Esarhu afirma că: "Edificiul va fi închinat în exclusivitate artei şi ştiinţei, deci arhitectura va trebui să corespundă acestei destinaţii ". Locul unde s-a ridicat Ateneul Român aparţinea familiei Văcăreştilor.
Conform concepţei Societăţii Culturale "Ateneul Român" s-a iniţiat o listă de subscripţie naţională pentru strîngere de fonduri ("Daţi 1 leu pentru Ateneu "), iar în anul 1886 arhitectul francez Albert Galeron va elabora un proiect avîndu-i alături pe marii arhitecţi ai epocii: Grigore Cerchez, Constantin Olănescu, Ion Mincu, Ion Gr.Cantacuzino. Proiectul edificiului a fost astfel elaborat încît să poată folosi fundaţia deja turnată a manejului început de „Societatea Equestra Română ”. În 1888 a fost dat în folosinţă parţial, noul local, lucrările continuînd pînă în 1897 datorită lipsei de fonduri. Beneficiind de această sala Societatea "Ateneul Român " şi-a diversificat activitatea, în sălile Ateneului avînd loc conferinţe, concerte simfonice ale Societăţii Filarmonice Române înfiinţate din 1868 de către Eduard Wachmann, precum şi expoziţii de pictură (începînd din 1894 saloanele oficiale de belle-arte din Bucureşti s-au desfăşurat în această sală). De altfel Ochestra Filarmonicii va concerta permanent imediat după darea în folosinţî a salii în 1888 pînă în ziua de azi.
Construită în stil neoclasic cu multe elemente de decoraţie tipice arhitecturii franceze de la sfîrşitul secolului XIX, construcţia de plan central prezintă mai degrabă un stil eclectic.
Clădirea este precedată de un peristil, sprijinit pe şase coloane ionice. Sub peristil se află cinci medalioane în mozaic care îi reprezintă pe cinci mari domnitori ai românilor: Neagoe Basarab al Munteniei, Alexandru cel Bun al Moldovei, regele Carol I al României, Vasile Lupu al Moldovei şi Matei Basarab al Munteniei. Construcţia se termină cu o cupolă bogat decorată.
Sala de concert am putea să o caracterizăm astfel: 28,50 m diametru, 16 m înălţime şi capacitate aproximativ 794 locuri (din care 600 locuri la partere şi restul locurilor în cele 52 de loji), iar înălţimea totală a clădirii este de 41 m. Deasupra lojilor, de jur împrejurul tamburului cupolei, cu excepţia locului unde se află scena, se desfăşoară o frescă lată de 3 metri şi lungă de 75 de metri, operă a pictorului profesor Costin Petrescu, realizată în anii 1933-1938. Fresca este alcătuită din 25 de scene reprezentative din istoria României, ansamblu ce reprezintă o veritabilă "carte deschisă a istoriei naţionale pentru cei ce o privesc ". La dorinţa lui Alexandru Odobescu bolta sălii a fost decorată cu numeroase elemente zoo, fito şi antropomorfe în relief policromat aurit pentru a aminti de cerurile din basmele româneşti.
La iniţiativa lui George Enescu se vor strînge fonduri pentru constructia orgii de concert (1935).
Partea centrala a parterului este susţinută de 12 coloane realizate în stucatura; din rotonda se ajunge în sală prin 4 scări monumentale din marmură de Carrara şi tot din rotonda porneşte şi scara de onoare.
În perioada de pînă la Al Doilea Război Mondial, aleile Grădinii Ateneului erau împodobite cu busturile care reprezentau mari oameni politici, de cultură sau artişti români. Din păcate, acestea nu s-au păstrat, pentru că au fost distruse în anii regimului comunist: Mihai Eminescu (de Ion Georgescu), Mihail Kogălniceanu (de W. C. Hegel), P.S. Aurelian (de W. C. Hegel), Ion Ghica (Iordănescu), Traian Demetrescu (de Filip Marin), Dumitru Georgescu-Kiriac (de Oscar Han), Ienăchiţă Văcărescu (de W. C. Hegel), Constantin Esarcu (de W. C. Hegel), Gavriil Musicescu (de Miliţa Petraşcu), C. A. Rosetti (de I. Georgescu), Vasile Urechea-Alexandrescu (de W. C. Hegel), generalul Ioan Emanoil Florescu (de I. Georgescu), Grigore Tocilescu, Gheorghe Dem Theodorescu (de Carol Storck), C. I. Stăncescu (de W. C. Hegel) şi Theodor Şerbănescu (de Filip Marin). Azi, în Grădina Ateneului este amplasată o singură statuie, cea a lui Mihai Eminescu, operă a sculptorului Gheorghe Anghel.
Sursa : http://www.istoria.md/articol/812/Cl%C4%83direa_Ateneului_Rom%C3%A2n_din_Bucure%C5%9Fti
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu