Bairamele de azi, seratele de odinioara. Nu ne-am gandit niciodata la casele noastre ca fiind piloni ai ordinii sociale, printre sticle de vodka si muzica galagioasa, casa devine principalul loc de reunire si in ciuda intimitatii sale, de iesire in exterior. Poate ca astazi petrecerile la domiciliu nu mai poarta aceeasi importanta ca in secolul al XIX-lea, cand femeile - stapanele casei- decideau cine trebuie admis si cine exclus din interiorul casei. Desi la petrecerile private de acum ai impresia ca nu cunosti nici jumatate din cei care-ti trec pragul, inainte nimeni nu putea intra fara recomandare sau relatii din "interior". Fara o scrisoare de recomandare riscai sa nu fi tratat la fel de atent ca ceilalti sau chiar sa ramai in pragul usii.
Daca la inceputul secolului al XIX-lea casele bucurestene erau destul de simple, avand mobila de stil oriental, pana la mijlocul secolului lucrurile s-au schimbat, mobilierul fiind modernizat, adus din partea apuseana, din Paris sau de la Venetia. Totusi, casele instarite aveau pe langa camerele acum decorate cu obiecte de arta, si o camera pastrata in stilul oriental, cu covoare turcesti pe podele sau pe divanele joase si largi. Nu-i de mirare ca astazi tanjim dupa astfel de locuri prin Bucuresti, narghilele si cafeaua la ibric ne incanta toate simturile.
Romanii instariti erau innebuniti dupa tot ce venea din Occident, mai ales de la Paris, iar cei care calatorisera deja in afara aduceau inapoi in tara obiceiuri si stiluri de port de prin Franta si Italia.
Balurile si seratele se tineau lant in Bucurestiul de altadata, fie iarna, fie vara, saloanele doamnei Elena Otetelesanu si saloanele printesei Irina Grigore Sutu erau principalele atractii pentru bucuresteni, dar si pentru straini, care prin aceste vizite intrau in lumea buna a Bucurestilor.
In aceasta perioada au aparut draperiile in casele bucurestene, cele care puteau compartimenta usor camerele, fiind atarnate la usi, de galerii masive. Acesteau au jucat un rol social, un numar foarte mare de draperii insemna o conditie sociala foarte buna. La Palatul Sutu existau saloanele de bal, supranumite "salon rosu" si "salon galben" dupa culoarea stofei mobilierului. In cele mai multe case instarite domina mobilierul Luis-Philippe si Napleon al III-lea.
Se spunea ca o data ce paseai in acese saloane era ca si cum intrai in Paris, nimic de aici nu era romanesc, de la mobilier si muzica, pana la dans si chiar limba vorbita. Conversatiile din lumea buna se purtau de cele mai multe ori in franceza. Lumina provenea de la policandre si candelabre cu lumanari. Mult mai tarziu, a fost folosit gazul pentru iluminare si lampile cu rapita, totusi lumanarile s-au pastrat pana dupa 1890.
Ziua de duminica era promisa balurilor, iar in timpul carnavalului, in fiecare joi, la Palatul Sutu aveau loc seri dansante, cu invitati alesi. Aceste nopti erau urmate de alte doua baluri, dintre care unul costumat. Ziua de 30 ianuarie avea o importanta deosebita, fiind ziua onomastica a lui Grigore Sutu, in care toate saloanele casei se deschideau si incaperea vibra in prezenta invitatiilor.
Cu nimic mai prejos nu erau nici saloanele Otetelesanu, cu sobele de teracota si palmierii din vasele de arama la adapostul carora se ascundeau cuplurile de indragostiti. Balurile inceapau pe la ora 22 cu dansuri ca polca, valsul, mazurca, cadrilul care le starneau pofta de mancare. In jurul orei 1 noaptea era servit supeul, iar apoi incepea cu adevarat petrecerea. Dansul cel mai la moda era cotilionul care tinea pana la 3-4 dimineata.
Balurile nu erau perfecte, jocurile de carti si chiar partidele de biliard ii faceau pe multi sa piarda bani in astfel de seri, nefiind prea bine vazuti in societate. Totusi, nu lipseau nici activitatile artistice si culturale, la care luau parte cantareti sau actori straini in trecere prin tara.
Asa isi petrecea timpul lumea buna din Bucurestii secolul al XIX-lea, cat mai multe baluri si serate reprezentau avutia famililor si le cresteau prestigiul in societate.
Sursa : http://metropotam.ro/Locuri-de-vizitat/Povesti-de-Bucuresti-Petrecerile-de-altadata-art0893022022/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu